FĂINARE RAPIȚĂ

Stimați fermieri!

Verificați culturile de rapiță!

Mulți fermieri au crezut că nu vor avea vreo problemă cu patogenii sau cu dăunătorii la rapiță în această perioadă. Se pare că nu este așa. În unele zone din județul Timiș făinarea a cuprins plantele de la bază până la silicve. Atacul la silicve este periculos. La hibrizii sensibili făinarea a urcat la silicve, pe când la cei rezistenți a rămas în zona bazală. Un alt aspect important este prezența masivă în unele culturi de rapiță a moliei cruciferelor Plutella maculipennis Curt.. Afidele sunt și ele prezente pe frunze.

În cazul moliei, putem observa toate stadiile: adulți (zbor masiv), larve pe frunze și silicve, ouă și crisalide. La o simplă trecere prin cultură, ușor puteți să vă dați seama că molia este prezentă, deoarece fluturii se ridică în zbor la cea mai mică atingere a plantelor. Despre molie, mai multe informații într-un material viitor.

FĂINAREA CRUCIFERELOR - ERYSIPHE CRUCIFERARUM Opiz ex L. Junell (1967)

Fungul Erysiphe cruciferarum este o ascomicetă care infectează cruciferele.

Făinarea rapiței de obicei nu este dăunătoare. Simptomele tipice ale acestei ciuperci apar la suprafața organelor sub forma unor colonii miceliene superficiale difuse. Atacă toate organele aeriene ale rapiței: tulpină, frunze, ramuri, silicve.

Atacul la silicve se poate solda cu pagube în producție. De regulă coloniile miceliene apar pe ambele părți ale frunzelor. Particular pentru această făinare este că sporii asexuați (conidiile) se formează singuri, nu înlănțuite cum se întâmplă la marea majoritate a ciupercilor care produc făinare. Forma conidiilor este cilindrică și cu capetele rotunjite [Docea E., Severin V., 1990].

Dacă boala evoluează, petele pâsloase devin mai dense. Când miceliul sporulează se formează conidiile iar petele au aspect prăfos, pulverulent, făinos. Conidiile sunt responsabile de realizarea infecțiilor secundare. Mai târziu, în miceliu se formează cleistoteciile. Boala este severă în perioadele când temperaturile sunt cuprinse între 15 - 20⁰C și umiditatea relativă este ridicată.

În cazul infecțiilor severe, organele atacate sunt acoperite de un miceliu dens, alb, pulverulent, făinos.

La soiurile rezistente apare o reacție de apărare a plantelor pe care am observat-o și eu la rapiță în această perioadă. Astfel, petele pâsloase sunt mai mici în dimensiuni, au culoare cenușie - albicioasă iar sub ele se observă că țesutul are culoare negricioasă [Koike, Steven T. et al., 2007].

Ce trebuie să știe fermierii?

Patogenul Erysiphe cruciferarum este un parazit obligatoriu. El iernează pe resturile vegetale sau în sol sub formă de cleistotecii cu asce și ascospori. Când condițiile de mediu sunt favorabile (temperaturi de 15 - 25⁰C) cleistoteciile eliberează ascele care conțin ascospori. Ascosporii sunt sporii sexuați ai ciupercii responsabili de realizarea infecțiilor primare. Ei sunt diseminați de către vânt în principal. Ajunși pe suprafața țesuturilor vegetale germinează și produc infecția. În miceliile pulverulente care se dezvoltă la suprafața organelor atacate se vor forma conidiile responsabile de realizarea infecțiilor secundare repetate. La sfârșitul perioadei de vegetație în pâsla miceliană se vor forma cleistoteciile, forma sub care fungul iernează [Schwartz, Howard F., Gent, David H., 2004].

Erysiphe cruciferarum se dezvoltă foarte bine atunci când umiditatea este moderată până la mare, iar temperaturile la fel. Temperaturile cuprinse între 22-27°C coroborate cu o umiditate relativă scăzută în timpul zilei și o umiditate relativă ridicată pe timp de noapte sunt foarte favorabile infecțiilor. Nu trebuie să uităm că patogenul are o gamă largă de gazde. Infectează buruienile, de unde rapid poate trece pe plantele cultivate.

Profilaxie

Fertilizarea echilibrată, evitarea stresului cauzat de secetă, rotația de trei ani, cultivarea de hibrizi rezistenți, eliminarea plantelor gazdă ar trebuie să prevină apariția bolii. Este importantă adunarea resturilor vegetale și executarea arăturilor adânci de toamnă [Docea E., Severin V., 1990].

Măsuri chimice

Atunci când se impun tratamente, pot fi utilizate fungicide pe bază de: tebuconazol, tiofanat - metil și combinații (picoxistrobin + ciproconazol, metconazol+mepiquat clorura, procloraz+tebuconazol, dimoxistrobin+boscalid, protioconazol+tebuconazol) - după Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România. Respectați dozele, momentele optime de aplicare și timpii de pauză.

Bioterapie

În combaterea biologică pot fi utilizate preparate pe bază de Ampelomyces quisqualis (AQ10), o ciupercă antagonistă. Aceste preparate pot fi aplicate doar preventiv nu și curativ.

Bibliografie

1. Docea E., Severin V., 1990 - Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole, Editura Ceres, Întreprinderea poligrafică ”Oltenia”, 320 p.

2. Koike, Steven T.; Gladders, Peter; Paulus, Albert O. (2007). Vegetable Diseases: A Color Handbook. 30 Corporate Drive, Suite 400, Burlington, MA 01803, USA: Gulf Professional Publishing. p. 168. ISBN 0-12-373675-7.

3. Schwartz, Howard F.; Gent, David H. (December 31, 2004). "Canola & Mustard- Powdery Mildew" (PDF). Highplains IPM. Retrieved October 21, 2015.

4. Manea Dan et al., 2017 - Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, 619 p.

Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin - CS III dr. ing. Cotuna Otilia

Șef lucr. dr. FACULTATEA DE AGRICULTURĂ - USAMVB Timișoara

Notă: Acest material nu poate fi utilizat de către nimeni fără acordul autorului, al SCDA Lovrin și al USAMVB Timișoara. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite în lucrări științifice, articole sau cărți, etc..fără acceptul autorului. SCDA Lovrin, prin Laboratorul de Protecția plantelor și Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, dorește să vină în sprijinul fermierilor cu informații corecte, din teren, cu privire la bolile și dăunătorii din culturile agricole. În acest sens, materialul poate fi studiat și distribuit de către cei direct interesați.