Fainarea marului

Stimați fermieri pomicultori!

Pentru că făinarea este prezentă pe inflorescențele de măr în Banat, aduc astăzi în atenție câteva aspecte generale legate de biologia și combaterea acestui patogen care poate produce pagube serioase, mai ales când atacul se instalează pe inflorescențe. În acest fel, sursa de inocul pentru infecțiile secundare este asigurată, mai ales că, condițiile de vreme permit infecțiile. De altfel, condițiile climatice ale anilor 2018 și 2019 au favorizat dezvoltarea făinării mărului în livezile din Banat. Așadar, sursa de inocul există și nu este deloc redusă.

Încercați să respectați sistemele de combatere integrată. Primele tratamente din primăvară sunt esențiale pentru ținerea sub control a făinării la măr, contribuind la reducerea sursei de inocul.

PODOSPHAERA LEUCOTRICHA (Ell. et Ev.) Salm. - Făinarea mărului

La măr, făinarea este produsă de fungul ectoparazit Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev) Salm, cu forma conidiană Oidium farinosum Cooke. Acest patogen este răspândit în toate livezile de măr, manifestându-se cu intensități mari la soiurile sensibile. Extinderea atacului în livezi se datorează în principal tehnologiilor de cultură moderne în sistem intensiv și superintensiv, irigațiilor, fertilizării cu azot, cultivării soiurilor sensibile alături de cele cu rezistență mijlocie, care, în timp devin sensibile la atacul ciupercii. Făinarea este o boală periculoasă a mărului. Din cauza acestui patogen, lăstarii își încetinesc creșterea, producțiile sunt mai reduse, pomii nu mai cresc în grosime iar mugurii de rod se diferențiază destul de slab.

Cum recunoaștem făinarea la măr?

Făinarea este destul de ușor de recunoscut la măr. Simptome pot apărea pe muguri, frunze, lăstari, flori și uneori chiar pe fructe [Butler E. J., Jones S. G., 1961]. Organele atacate sunt acoperite cu o pulbere fină, albă - gălbuie, formată din miceliul, conidioforii și conidiile fungului.

Atacul la muguri se recunoaște ușor pentru că mugurii atacați sunt mai ascuțiți decât cei sănătoși, au solzii ușor îndepărtați și sunt uscați la vîrf. Creșterea acestor muguri este lentă, unii chiar ajung să dezmugurească, dar se usucă înainte de înflorit.

Atacul la lăstari și frunze începe odată cu apariția lor și continuă pe toată perioada de vegetație a mărului. Frunzele care apar din muguri atacați din anul precedent, la început au aspect sănătos dar totuși culoarea lor este arămie ulterior. Cu timpul, se acoperă cu fructificațiile ciupercii.

Cele mai mari atacuri se înregistrează în faza creșterii intensive a lăstarilor, atât pe frunzele de pe lăstarii anuali, cât și la cei în rozetă. Frunzele tinere, de 3 - 6 zile sunt cele mai receptive la atac. Frunzele bătrâne sunt mai rezistente. Frunzele atacate sunt mai înguste, mai mici și au marginile răsucite spre fața superioară. Ele conțin cu 10 - 12% mai puțină apă și cu 15 - 38% mai puțină clorofilă [după Victoria Șuta et al., 1974]. Pe măsura ce boala evoluează, frunzele se brunifică și cad din iunie și până în toamnă. La frunzele mai dezvoltate, în urma infecțiilor secundare de făinare, apar pete mici, albicioase, care se extind și ocupă porțiuni mari din limb [Gheorghe Lefter, Nicolae Minoiu, 1990].

Lăstarii sunt atacați de la vârf spre bază, putând fi total sau parțial infectați, funcție de sensibilitatea soiului și condițiile climatice. Părțile atacate din lăstar se acoperă cu miceliul făinării în care se dezvoltă cu timpul punctișoare mici, brune - negricioase, care sunt periteciile ciupercii. Lăstarii afectați au creșterea încetinită și unii dintre ei se usucă în vegetație.

Atacul la inflorescențe se manifestă prin atrofierea lor, petalele rămân mici, înguste, alungite, cărnoase verzui, acoperite de miceliu, așa numite ”flori de ceară”. În cele din urmă florile atacate se brunifică și se usucă.

Atacul la fructe devine evident când acestea au 2 - 3 cm în diametru. Epiderma fructului se acoperă cu plasă constituită dintr-o rețea de linii brune, suberoase, dispuse neregulat, marcând dezvoltarea hifelor miceliene [Lefter Gheorghe, Nicolae Minoiu, 1990].

Comportarea unor soiuri de măr la atacul ciupercii Podosphaera leucotricha

Soiurile de măr se comportă diferit la atacul acestei ciuperci.

Soiuri rezistente la atacul ciupercii sunt: Frumos de Voinești, Auriu de Bistrița, Prima, Starkrimson, Starking delicious, Sofran de vară, Redspur, Delicious, Fuji, Gala etc.

Soiuri puțin sensibile sau slab atacate: Golden delicious, Goldenspur, Mutsu, Florina, Yellow Spur, Idagold, Priam, Red Melba, Generos, Parmain d'or etc.

Soiuri mijlociu rezistente sau mijlociu sensibile: Antonovka, Fuji, Granny Smith, Jonagold, Priscilla, Red June etc. La americani am găsit soiul Granny Smith încadrat la foarte sensibile la făinare.

Soiuri foarte sensibile: Jonathan, Aromat de vară, Ionared, Roșu de Cluj, Idared, Milton, Rubra Precoce etc.

Aspecte generale despre patogenia și epidemiologia acestui fung

Patogenul iernează în solzii mugurilor sub formă de miceliu de rezistență sau sub formă de peritecii. Miceliul își începe activitatea primăvara, odată cu intrarea în vegetație a merilor. Pe acest miceliu se formează conidii, evidente odată cu înfrunzitul. Astfel, mugurii contaminați dau lăstari sau flori infectate. Acestea constituie primele focare de infecții. Pe suprafața organelor atacate se formează conidii care asigură infecțiile primare în timpul înfloritului, urmate de numeroase infecții secundare în cursul aceleiași perioade de vegetație. De regulă, conidiile se formează noaptea la umiditate ridicată, aproape de punctul de rouă (100%), iar în zilele însorite sunt diseminate cu ajutorul vântului.

Conidiile germinează pe ambele fețe ale frunzelor la o umiditate relativă ridicată (mai mare de 70%, care este disponibilă în mod obișnuit în microclimatul suprafeței inferioare a frunzei) și la temperaturi cuprinse între 10 și 25°C. Viabilitatea lor este de 40 de zile, însă majoritatea germinează în decurs de 14 zile. În condiții de livadă, incubația durează 5 - 17 zile, cel mai adesea 6 - 10 zile.

Comparativ cu alți agenți patogeni, în cazul făinării, umezirea frunzelor, mai ales în perioadele ploioase, nu favorizează infecțiile. Frunzele tinere sunt cele mai sensibile, dar devin din ce în ce mai rezistente pe măsură ce se maturizează [Marine S. C. et al., 2010; Lefter Gheorghe, Nicolae Minoiu, 1990].

Vremea friguroasă și ploioasă nu favorizează infecțiile, pe când alternanțele de nopți cu umiditate ridicată și zile însorite și călduroase sunt foarte propice dezvoltării patogenului.

Temperaturile minime de peste -25⁰C din cursul iernii duc la distrugerea miceliului de rezistență și la atacuri slabe în primăvară.

Profilaxia şi terapia făinării mărului

Măsurile de profilaxie sunt foarte importante în gestionarea acestei boli:

• Tăierea inflorescențelor și a lăstarilor infectați anul precedent urmată de îngroparea lor. Această operație este destul de greu de realizat în livezile mari, datorită faptului că necesită multă forță de muncă și s-ar întinde pe o perioadă mare de timp. Așadar, eliminarea completă a sursei de inocul este practic imposibilă în livezile mari. Această metodă poate avea succes în livezile mai mici.

• Aplicarea echilibrată a îngrășămintelor chimice.

• Cultivarea soiurilor rezistente la patogen și slab atacate.

Măsurile chimice

În repaus vegetativ se recomandă Zeama bordeleză în concentrație de 3%.

De la dezmugurit și până în luna august inclusiv se efectuează tratamente cu fungicide de contact și sistemice. Substanțele chimice utilizate la efectuarea tratamentelor în livezile de măr au spectru larg de acțiune, controlând și făinarea.

Pot fi utilizate în combatere următoarele fungicide: ciflufenamid, ciprodinilul, difenoconazol, flutriafol, fluxapyroxad, miclobutanil, meptildinocap, penconazol, pentiopirad, sulf, tebuconazol, tiofanat - metil, piraclostrobin și boscalid, izopirazam și difenoconazol, fluopiram și tebuconazol, etc [după ”Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].

În livezile superintensive, fungicidele sunt aproape întotdeauna folosite pentru combaterea făinării, precum și a altor boli ale mărului. De obicei, acestea sunt aplicate la intervale de 7 până la 10 zile, funcție de condițiile climatice ale anului. Este cunoscut că, la soiurile sensibile numărul de tratamente poate ajunge la 18, de la desprimăvărare și până în luna august. Se recomandă alternarea fungicidelor pentru a nu apărea fenomenul de rezistență.

Foarte importante în managementul făinării la măr sunt tratamentele de dinainte de înflorit și după înflorit. Poate că cele mai periculoase la măr sunt infecțiile la inflorescențe realizate de conidiile formate deja. Dacă acestea sunt tratate la timp, sursa de inocul viitoare este mult diminuată.

De obicei, pomicultorii sunt mai relaxați în perioadele mai secetoase când unii patogeni nu se manifestă. Totuși, nu uitați, făinarea la măr se dezvoltă și în condiții de uscăciune. Dovadă că în această primăvară sunt prezente infecții la inflorescențe la mărul cultivat în zona Banatului.

Măsuri biologice

În agricultura organică sau ecologică pot fi utilizate biofungicide pe bază de: Bacillus subtilis (tulpina QST 713), Bacillus pumilis (tulpina QST 2808), Streptomyces lydicus WYEC 108, Bacillus amyloliquefaciens (tulpina D 4747), ulei de NEEM, potassium bicarbonat, sulf, ulei de parafină.

Aceste biopreparate trebuie aplicate doar preventiv. Aplicate corect, la desprimăvărare, două sau trei tratamente pot asigura o bună protecție împotriva făinării, deși există studii care arată că protecția este destul de slabă, mai ales în cazul unor tulpini de Bacillus [Holb și Kunz, 2016].

Bibliografie

Butler E. J., Jones, S. G., 1961 - Plant Pathology. Mac Millan, London. pag 731 - 737.

Holb I. J., and Kunz S., 2016 - Integrated control of apple scab and powdery mildew in an organic apple orchard by combining potassium carbonates with wettable sulfur, pruning and cultivar susceptibility. Plant Disease 100:1894-1905.

Lefter Gheorghe, Nicolae Minoiu, 1990 - Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole semințoase, Editura Ceres, 1990, București, p. 39.

Marine S. C., K. S. Yoder, A. Baudoin, 2010 - Powdery mildew of apple, The Plant Health Instructor. DOI:10.1094/PHI-I-2010-1021-01.

Henegar Monika et. al., 2019 - Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România, partea a I-a și partea a II-a, ediția a V-a, Editura Agroprint, 2019.

Șuta Victoria et al., 1974 - Protecția pomilor și arbuștilor fructiferi, Editura Ceres, București, p.106.

Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin - CS III dr. ing. Cotuna Otilia

Șef lucr. dr. FACULTATEA DE AGRICULTURĂ - USAMVB Timișoara

Notă: Acest material nu poate fi utilizat de către nimeni fără acordul autorului, al SCDA Lovrin și al USAMVB Timișoara. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite în lucrări științifice, articole sau cărți, etc..fără acceptul autorului. SCDA Lovrin, prin Laboratorul de Protecția plantelor și Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, dorește să vină în sprijinul fermierilor cu informații corecte, din teren, cu privire la bolile și dăunătorii din culturile agricole. În acest sens, materialul poate fi studiat și distribuit de către cei direct interesați.